Sumo este cel mai vechi și mai prestigios sport tradițional din Japonia, având o istorie de peste 1.500 de ani. Deși la prima vedere pare doar o confruntare între doi luptători masivi care încearcă să se împingă unul pe celălalt, sumo este un sport extrem de complex, plin de ritualuri, tehnici și reguli stricte. Descoperă în acest articol istoria, regulile și cultura din spatele acestui fascinant sport japonez.
Originea și istoria sumo-ului
Sumo își are originile în ceremoniile religioase shintoiste din Japonia antică. În vremurile străvechi, sumo era considerat o formă de ofrandă zeilor, iar luptele erau organizate în cadrul festivalurilor pentru a asigura o recoltă bogată. De-a lungul timpului, sumo a evoluat de la un ritual religios la un sport popular, fiind practicat inițial în curtea imperială japoneză.
În perioada Edo (1603-1868), sumo a devenit un sport profesionist, organizat în turnee și patronat de shogunat. De atunci, sumo s-a transformat într-un fenomen național, iar astăzi este unul dintre cele mai respectate sporturi din Japonia.
Regulile și obiectivele sumo-ului
Sumo este un sport bazat pe forță, tehnică și strategie, iar meciurile au loc într-un ring circular numit dohyo, având un diametru de 4,55 metri.
Obiectivul luptei
Un luptător de sumo (numit rikishi) trebuie să își învingă adversarul prin una dintre următoarele modalități:
- Împingerea adversarului în afara ringului (dacă un picior sau orice altă parte a corpului atinge solul în afara dohyo-ului, lupta este pierdută).
- Forțarea adversarului să atingă solul cu orice parte a corpului, în afară de tălpi (dacă un rikishi cade sau își pierde echilibrul, meciul se încheie instantaneu).
Un meci de sumo este extrem de rapid și poate dura doar câteva secunde, deși uneori luptele pot fi mai lungi și intense, implicând numeroase schimburi de tehnici.
Interdicții în sumo
- Nu sunt permise lovituri de pumn (dar sunt acceptate palmele și împingerile).
- Nu este permisă prinderea de păr.
- Nu sunt permise loviturile cu picioarele.
- Nu este permisă apucarea chilotului adversarului în zona genitală.
Dacă un luptător încalcă aceste reguli, el poate fi descalificat imediat.
Structura competițiilor de sumo
Sumo-ul profesionist este organizat de Asociația Japoneză de Sumo (Nihon Sumo Kyokai), iar turneele majore se desfășoară de șase ori pe an în diferite orașe din Japonia.
Diviziile sumo-ului
Luptătorii de sumo sunt împărțiți în șase divizii, în funcție de rang și performanță:
- Makuuchi – cea mai înaltă divizie, unde concurează cei mai buni luptători.
- Juryo – a doua divizie ca importanță, unde luptătorii se află în pragul promovării în Makuuchi.
- Makushita – divizie intermediară.
- Sandanme – divizie inferioară.
- Jonidan – divizie de începători avansați.
- Jonokuchi – divizia pentru debutanți.
Ierarhia luptătorilor de sumo
În cadrul diviziei Makuuchi, luptătorii sunt clasificați în funcție de rezultate și rang:
- Yokozuna (mare campion) – cel mai înalt titlu, acordat doar luptătorilor de excepție.
- Ozeki (marele campion secund) – a doua cea mai înaltă poziție, necesită performanțe constante.
- Sekiwake și Komusubi – poziții de prestigiu pentru luptători de top.
- Maegashira – luptătorii de rang inferior din divizia Makuuchi.
Un Yokozuna nu poate fi retrogradat – dacă nu mai are performanțe bune, trebuie să se retragă din sumo.
Antrenamentul și stilul de viață al luptătorilor de sumo
Luptătorii de sumo duc un stil de viață extrem de disciplinat și tradițional, locuind și antrenându-se în heya (academii de sumo). Rutina zilnică a unui rikishi include:
- Antrenamente intense dimineața devreme, cu exerciții de forță, echilibru și tehnici specifice.
- Mese bogate în calorii, incluzând faimosul chanko-nabe (o tocană nutritivă care ajută la creșterea masei corporale).
- Odihnă și somn după masă, pentru a asimila nutrienții și a menține greutatea corporală.
- Respectarea unor reguli stricte, inclusiv purtarea tradiționalului mawashi (chilot specific sumo-ului) și a unor coafuri tradiționale.
Luptătorii mai tineri au sarcini casnice și trebuie să respecte ierarhia din heya, având grijă de seniorii lor.
Ceremoniile și tradițiile sumo-ului
Sumo nu este doar un sport, ci și o tradiție profund legată de religia shintoistă. Meciurile de sumo sunt precedate de ritualuri simbolice, menite să purifice ringul și să aducă noroc.
Ritualuri importante în sumo
- Dohyo-iri (intrarea ceremonială în ring) – luptătorii din divizia superioară intră în ring și efectuează un ritual tradițional.
- Aruncarea sării – rikishi aruncă sare în ring înainte de luptă pentru purificare.
- Poziționarea și fixarea privirii (shikiri-naoshi) – luptătorii se uită fix unul la celălalt pentru a-și evalua adversarul.
- Lupta propriu-zisă – meciul începe după ce ambii luptători își ating pumnii de sol.
Cele mai importante tehnici de sumo
Există peste 80 de tehnici oficiale de sumo (numite kimarite), dar cele mai frecvent utilizate sunt:
- Yorikiri – împingerea adversarului în afara ringului prin prinderea de mawashi.
- Oshidashi – împingerea directă a adversarului fără a-l apuca.
- Hatakikomi – evitarea atacului și trântirea adversarului la sol.
- Uwatenage – o proiecție laterală prin prinderea mawashi-ului.
Beneficiile și popularitatea sumo-ului
Deși sumo este cel mai popular în Japonia, atrage tot mai mulți practicanți și fani la nivel internațional. Pe lângă spectaculozitatea meciurilor, sumo oferă disciplină, respect și o cultură sportivă unică.
Beneficiile practicării sumo-ului:
- Forță fizică și echilibru excelent.
- Rezistență mentală și concentrare.
- Respect față de tradiție și ierarhie.
Sumo nu este doar un sport de luptă, ci o adevărată moștenire culturală japoneză, plină de ritualuri și tradiții unice. Cu reguli clare, o ierarhie strictă și o istorie bogată, sumo rămâne unul dintre cele mai fascinante și respectate sporturi din lume.
