La televizor, balonul trece linia și stadionul izbucnește, dar faza nu valorează puncte până când arbitrul nu confirmă eseul. În rugby, transformarea și lovitura de pedeapsă pot schimba rapid tabela, iar fiecare procedeu are condiții diferite. Iată cum se punctează, ce urmărește arbitrul și de ce uneori o echipă alege trei puncte în locul unui eseu.
Câte puncte valorează fiecare procedeu în rugby
În rugby în 15, un eseu valorează cinci puncte. Echipa care îl reușește primește apoi dreptul la o transformare, o lovitură la poartă care poate aduce încă două puncte. Asta înseamnă că o fază încheiată cu eseu și transformare valorează șapte puncte, dar transformarea nu este garantată.
O lovitură de pedeapsă trimisă printre stâlpi valorează trei puncte. Tot trei puncte aduce un drop goal, adică o lovitură executată din joc după ce balonul a fost lăsat să atingă solul și apoi șutat din voleu. Acestea sunt modalități diferite de a marca, chiar dacă balonul ajunge în același loc, între stâlpi și deasupra barei transversale.
Mai există eseul de penalizare, acordat de arbitru când o abatere a adversarilor împiedică, în opinia sa, marcarea probabilă a unui eseu. Valorează șapte puncte, iar echipa nu mai execută transformarea. Arbitrul îl poate acorda chiar dacă balonul nu a fost culcat în terenul de țintă.
Când se acordă eseul și de ce nu ajunge să treci linia
Eseul se marchează când un jucător atacant culcă balonul în terenul de țintă advers, spațiul aflat dincolo de linia de țintă. Nu este suficient ca jucătorul sau balonul să treacă peste linie: balonul trebuie să fie controlat și să atingă solul cu presiune exercitată de jucător. Arbitrul verifică dacă a fost păstrat controlul și dacă nu a existat o abatere înainte de culcare.
De aceea, unele faze care par clare din tribună ajung să fie analizate de arbitru. Un apărător poate împiedica jucătorul să culce balonul, iar atacantul poate scăpa balonul înainte să-l atingă de pământ. Într-o grămadă de jucători lângă linie, arbitrul poate opri jocul și cere ajutorul asistentului video, dacă sistemul este disponibil în competiția respectivă.
Un detaliu ușor de ratat: eseul poate fi marcat și dacă jucătorul culcă balonul pe linia de țintă, fiindcă aceasta face parte din terenul de țintă. Dar dacă un apărător ajunge primul la balon și îl culcă regulamentar, atacul nu primește puncte. Uneori, o apărare reușită în ultimul moment valorează cât un eseu pentru echipa care se apără.
Transformarea: două puncte care se câștigă după eseu
După un eseu, echipa poate încerca transformarea. Lovitura se execută de pe o linie imaginară perpendiculară pe locul în care a fost culcat balonul. Asta îi dă marcatorului dreptul să aleagă distanța față de poartă: cu cât locul eseului e mai aproape de margine, cu atât unghiul devine mai dificil.
Balonul trebuie să treacă peste bara transversală și printre stâlpi. Dacă trece pe lângă unul dintre stâlpi sau sub bară, încercarea nu valorează puncte. De aici vine și importanța locului în care echipa reușește eseul: un eseu lângă centru oferă, de regulă, o transformare mai accesibilă decât unul marcat aproape de tușă.
În timpul transformării, apărătorii se retrag spre propria linie de țintă și nu au voie să încerce să blocheze lovitura înainte ca marcatorul să înceapă alergarea spre balon. Dacă transformarea reușește, tabela crește cu două puncte. Dacă nu, eseul rămâne valid și echipa păstrează cele cinci puncte deja marcate.
Lovitura de pedeapsă și drop goal-ul, trei puncte din situații diferite
Lovitura de pedeapsă apare după anumite abateri, de exemplu când un jucător intră neregulamentar într-o grămadă sau împiedică adversarul să joace balonul. Echipa care primește pedeapsa poate alege să șuteze la poartă, dar nu este obligată să facă asta. Poate prefera să trimită balonul în tușă pentru o aruncare de margine, să bată rapid sau să încerce să câștige teren în alt mod.
Dacă alege șutul la poartă și reușește, primește trei puncte. Spre deosebire de transformare, această lovitură se acordă după o abatere, nu după un eseu. Într-un meci strâns, echipa poate renunța la o fază de atac mai ambițioasă și poate lua cele trei puncte disponibile. Decizia depinde de scor, timpul rămas, distanță și unghi.
Drop goal-ul este o altă opțiune, dar se încearcă din joc, nu după o oprire pentru pedeapsă. Jucătorul lasă balonul să atingă solul și îl șutează imediat, înainte ca acesta să ricoșeze din nou. Dacă balonul trece corect printre stâlpi, echipa primește trei puncte. E un procedeu greu de executat când adversarii presează, motiv pentru care o tentativă reușită poate schimba brusc ritmul partidei.
Ce vedem des la spectatori aflați la început este confuzia dintre o lovitură de pedeapsă și un drop goal. Ambele pot aduce trei puncte, dar prima vine după fluierul arbitrului și poate fi aleasă de echipă, în timp ce a doua se încearcă în cursul jocului. Iar transformarea nu este o lovitură de pedeapsă: ea vine după eseu și valorează două puncte.
Întrebări frecvente
Câte puncte valorează un eseu în rugby?
Un eseu valorează cinci puncte. Echipa poate adăuga două prin transformarea reușită, pentru un total de șapte.
De ce se execută transformarea din locul eseului?
Lovitura se execută pe o linie perpendiculară pe locul unde a fost culcat balonul. Astfel, poziția eseului influențează unghiul și dificultatea transformării.
Care este diferența dintre o lovitură de pedeapsă și un drop goal?
Lovitura de pedeapsă urmează unei abateri și poate fi trimisă la poartă. Drop goal-ul se șutează din joc, după ce balonul atinge solul.
Data viitoare când arbitrul fluieră aproape de poartă, nu te uita doar la tabela de marcaj. Alegerea echipei îți spune ce urmărește: puncte sigure, teren câștigat sau încă o încercare de a trece linia.
Acest articol are scop informativ. Regulile și valorile de punctaj prezentate se referă la rugby în 15 și pot fi diferite în alte variante ale jocului; datele sunt cele publice la data redactării.
