La prima lecție de tenis, mingea pare să vină mereu puțin prea repede sau prea departe. Forehand-ul și backhand-ul se învață mai întâi prin poziție, contact și control, nu prin lovituri puternice. Iată ce exersezi la început, cum se deosebesc cele două lovituri și ce greșeli poți corecta înainte să devină obiceiuri.

De unde începe învățarea loviturilor

Primele minute nu sunt, de regulă, despre schimburi lungi de mingi peste fileu. Antrenorul te ajută să găsești o poziție echilibrată, să urmărești mingea și să te așezi astfel încât să o lovești în fața corpului, nu lipit de tine. Pare simplu, dar aici se câștigă timp și control.

În tenis, forehand-ul este lovitura executată pe partea mâinii cu care ții racheta. Pentru un dreptaci, mingea vine de obicei în dreapta corpului; pentru un stângaci, în stânga. Backhand-ul se joacă pe partea opusă și poate fi executat cu o mână sau cu două. La început, varianta cu două mâini oferă multor jucători un sprijin mai familiar, însă alegerea depinde de confort și de îndrumarea antrenorului.

La primele exerciții, mingea poate fi trimisă ușor, din apropiere, iar tu te concentrezi pe mișcarea rachetei. Apoi, antrenorul îți pasează mingi dintr-o parte în alta, ca să începi să recunoști din timp dacă urmează un forehand sau un backhand. Nu te grăbi să lovești tare. Un contact curat, care trimite mingea într-o zonă previzibilă, valorează mai mult decât o lovitură puternică ce pleacă oriunde.

Forehand-ul: pregătirea începe înainte să ajungă mingea

O greșeală frecventă este să aștepți cu racheta jos și să începi mișcarea abia când mingea se apropie. În schimb, după ce vezi direcția, întorci umerii și pregătești racheta, apoi faci câțiva pași de ajustare. La lovire, brațul se mișcă relaxat, iar contactul are loc în fața corpului. Nu e nevoie să întinzi cotul rigid.

În primele lecții, antrenorul poate lucra separat senzația contactului, cu mingi trimise la îndemână sau lăsate să cadă. Ideea este să simți că racheta trece prin minge, nu că o împingi dintr-o poziție încordată. După lovire, racheta continuă mișcarea în sus și înainte, în timp ce corpul rămâne suficient de echilibrat pentru următoarea minge.

Contează și felul în care ții racheta. Există mai multe prize, adică moduri de a așeza palma pe mâner, iar antrenorul poate ajusta poziția în funcție de lovitură și de nivel. Nu încerca să copiezi exact priza unui jucător profesionist dintr-un clip: mânerul, forța și tehnica lui pot să nu se potrivească unui începător.

Ce vedem des la începători este încercarea de a compensa o pregătire târzie printr-o mișcare bruscă a brațului. Mingea poate trece fileul, dar direcția și lungimea devin greu de controlat. Dacă pregătești racheta devreme și te miști cu pași mici, ai mai mult timp să alegi un contact bun.

Backhand-ul și diferența dintre cele două variante

La backhand cu două mâini, mâna dominantă rămâne pe mâner, iar cealaltă se așază deasupra și contribuie la lovitură. În faza de învățare, această poziție poate ajuta la stabilitate și la control, mai ales când mingea vine mai sus sau mai aproape de corp. Mișcarea pornește din întoarcerea umerilor, iar contactul se caută tot în față, cu genunchii ușor flexați.

La varianta cu o singură mână, brațul care ține racheta conduce lovitura, iar cealaltă mână ajută la pregătire și la echilibru înainte să se desprindă. Este o mișcare care cere coordonare și o poziție bună față de minge. Dacă alegi această variantă, nu înseamnă că trebuie să forțezi brațul; începutul e despre ritm și contact, nu despre a trimite mingea de pe linia de fund.

Backhand-ul pare adesea mai dificil fiindcă mingea vine pe o parte pe care începătorul nu o urmărește la fel de natural. Soluția nu este să rotești doar încheietura în ultima clipă, ci să te așezi din timp și să pregătești racheta. Între lovituri, revii într-o poziție neutră, cu genunchii flexați și greutatea distribuită pe ambele picioare. Astfel, poți porni mai ușor spre următoarea minge.

Greșeli de început și cum arată progresul realist

În primele antrenamente, una dintre cele mai comune greșeli este să urmărești racheta, nu mingea. Încearcă să păstrezi privirea pe minge până în momentul contactului, apoi lasă mișcarea să continue firesc. O altă problemă apare când stai prea drept: cu genunchii flexați ușor, te poți deplasa mai ușor și nu ești prins pe călcâie când mingea schimbă direcția.

Mai apare și tentația de a lovi fiecare minge cu aceeași forță. Dar o minge joasă, una înaltă și una care vine aproape de corp cer mici ajustări. Antrenorul poate reduce ritmul sau distanța până când reușești să controlezi contactul, apoi poate crește treptat dificultatea. Un antrenament nu trebuie să arate ca un schimb spectaculos de la televizor ca să fie util.

Progresul se vede mai întâi în lucruri mici: te pregătești mai devreme, nimerești mingea în fața corpului mai des și reușești să o trimiți într-o zonă aleasă. Cât durează depinde de coordonare, frecvența lecțiilor și timpul petrecut pe teren. Nu te compara cu un prieten care a jucat ani la rând în curtea blocului. În tenis, controlul se construiește prin multe contacte bune, nu printr-o singură explicație.

Dacă apare o durere ascuțită, o umflătură rapidă sau nu poți folosi normal brațul, oprește jocul și cere ajutor medical. Disconfortul provocat de efort nu trebuie confundat cu durerea care te face să-ți schimbi mișcarea sau să protejezi o articulație. Nu încerca să corectezi singur o durere persistentă lovind mai ușor.

Întrebări frecvente

Care lovitură se învață prima?

De obicei, antrenorul introduce ambele lovituri de la început, în exerciții simple. Nu trebuie să stăpânești una perfect înainte să o încerci pe cealaltă.

Pot învăța tenisul fără antrenor?

Poți exersa coordonarea, dar un antrenor poate observa din timp greșeli de poziție și de priză. Câteva lecții la început pot preveni formarea unor obiceiuri greu de schimbat.

Cât de des ar trebui să joc la început?

Depinde de program, condiția fizică și felul în care te recuperezi. Lasă loc pentru odihnă și crește treptat timpul petrecut pe teren, mai ales după o pauză lungă.

La început, o lovitură bună nu se măsoară în cât de tare pleacă mingea, ci în cât de des poți repeta mișcarea fără să pierzi echilibrul. Când contactul devine mai previzibil, jocul începe să semene mai puțin cu o goană după minge și mai mult cu tenis.

Tehnicile prezentate sunt orientative. Pentru progres sigur, mai ales la început, lucrează cu un antrenor calificat; dacă ai o afecțiune sau revii după o pauză lungă, discută și cu medicul.