Ești în viteză spre poartă, prinzi mingea și mai faci un pas înainte să arunci. Din tribună pare o fază obișnuită, dar arbitrul poate fluiera pași dacă ai depășit limita permisă. În handbal, diferența dintre o deplasare legală și pași sau dublu dribling stă în momentul în care controlezi mingea și în ce faci după ce închei driblingul.

Cum se numără pașii după ce prinzi mingea

Regula de bază este simplă: după ce a preluat controlul mingii, jucătorul poate face cel mult trei pași fără să dribleze, să paseze sau să arunce. Poate, de asemenea, să țină mingea cel mult trei secunde. Limitele se aplică în timpul jocului, indiferent dacă ești în atac rapid sau primești mingea aproape de semicerc.

Numărătoarea începe în funcție de cum ajunge mingea la tine. Dacă o prinzi cu ambele picioare pe sol, primul contact ulterior al unui picior cu terenul este primul pas. Dacă ești în aer când o controlezi, aterizarea pe un picior contează ca pas; dacă aterizezi simultan pe ambele, aceasta este considerată un singur pas. Detaliile contează, mai ales când prinzi mingea în alergare.

Un exemplu ușor de recunoscut: primești pasa, faci trei pași și arunci. Este legal. Dacă mai pui un picior jos înainte de aruncare, fără să fi driblat între timp, arbitrul poate sancționa pașii și acorda mingea adversarilor. Același fluier poate veni dacă ai mingea în mâini și continui să te deplasezi după limita permisă.

Nu orice mișcare a picioarelor înseamnă automat abatere. Jucătorul poate avea un picior de sprijin și se poate roti în jurul lui, cu condiția să respecte regulile privind pașii și să nu îl deplaseze ilegal. În practică, arbitrii urmăresc dacă jucătorul își schimbă punctul de sprijin sau adaugă pași după ce a controlat mingea.

Ce ai voie să faci în timpul driblingului

Driblingul apare când jucătorul aruncă mingea spre podea și o recuperează, ori o face să ricoșeze repetat, păstrând controlul. Cât timp driblezi, poți să te deplasezi și să faci mai mulți pași. Limita de trei pași devine relevantă din nou după ce prinzi mingea și închei driblingul.

Aici se încurcă des începătorii: regula nu spune că ai voie la numai trei pași în total, indiferent ce faci cu mingea. Poți face până la trei pași, să începi driblingul, apoi să prinzi mingea și să mai faci până la trei pași înainte să pasezi sau să arunci. Dar, după ce ai recuperat mingea cu control, nu poți porni un nou dribling.

Într-un meci de amatori, scena apare adesea după o pasă mai dificilă. Jucătorul prinde mingea, o ține o clipă, face câțiva pași, apoi o bate din nou de podea ca să-și continue pătrunderea. Dacă driblingul fusese deja încheiat prin prinderea mingii, acel al doilea dribling este abatere. Arbitrul fluieră, iar posesia trece la cealaltă echipă.

Mai există o distincție utilă: dacă mingea scapă accidental și jucătorul încearcă să o controleze din nou, situația nu este automat dublu dribling. Contează dacă a existat deja un dribling încheiat și dacă jucătorul a recâștigat controlul mingii. În fazele rapide, arbitrii judecă acțiunea în ansamblu, nu doar numărul de ricoșeuri.

Când se fluieră dublu dribling și ce urmează

Dublul dribling este sancționat când jucătorul reia driblingul după ce l-a încheiat, de regulă prin prinderea mingii cu una sau ambele mâini. Nu poți să o bați din nou de podea după ce ai adunat-o și ai controlat-o. În schimb, dacă mingea a fost atinsă între timp de un adversar, de un coechipier sau de poartă, situația se schimbă: jucătorul poate juca din nou mingea potrivit regulilor.

O atingere scurtă nu înseamnă întotdeauna că driblingul s-a terminat. Dacă mingea ricoșează și jucătorul continuă să o dirijeze spre podea, driblingul poate fi încă în desfășurare. Semnul practic este controlul: când ai prins mingea și ai oprit ricoșeul, trebuie să alegi între pasă, aruncare sau deplasare în limita celor trei pași.

Abaterea se sancționează, în mod obișnuit, cu aruncare liberă pentru adversari din locul în care s-a produs greșeala, conform regulilor jocului. Nu este o eliminare și nici o sancțiune disciplinară prin ea însăși. Jocul se reia rapid, iar apărarea poate organiza atacul următor.

Și atingerea intenționată a mingii cu piciorul sau cu partea inferioară a piciorului este, în general, interzisă, cu excepția situațiilor în care mingea este aruncată de un adversar către jucător. Nu confunda însă o atingere accidentală cu o acțiune voită: intenția și contextul fazei pot conta în aprecierea arbitrului.

Ce să urmărești când joci sau privești un meci

La televizor, încetinește mental faza în momentul în care jucătorul prinde mingea: câți pași face până la dribling, când îl încheie și ce urmează după recuperare? Asta lămurește cele mai multe fluierături. Din tribună, un pas în plus poate părea greu de văzut, fiindcă jucătorii accelerează, schimbă direcția și prind mingea din alergare.

Ce observăm des la începători este graba de a continua deplasarea după ce au prins mingea. În loc să forțezi încă un pas, caută imediat un coechipier liber sau pregătește aruncarea. La antrenament, exersează prinderea mingii din alergare și numără pașii cu voce tare; un antrenor poate corecta momentul controlului, care e greu de apreciat când te concentrezi doar pe picioare.

Dacă fluierul vine împotriva echipei tale, uită-te la faza din urmă, nu doar la ultima atingere. A făcut jucătorul trei pași după ce a prins mingea? Începuse deja driblingul și l-a încheiat? În handbal, aceste două întrebări explică de cele mai multe ori diferența dintre o acțiune legală și pierderea posesiei.

Întrebări frecvente

Poți face trei pași înainte să începi driblingul?

Da. După ce controlezi mingea, poți face cel mult trei pași înainte să pasezi, să arunci sau să începi driblingul.

Poți relua driblingul după ce ai prins mingea?

Nu, dacă ai încheiat driblingul și ai recâștigat controlul. Poți juca din nou mingea după ce a fost atinsă între timp de alt jucător sau de poartă.

Ce primește echipa adversă după pași?

De regulă, primește o aruncare liberă din locul abaterii, iar jocul se reia fără ca jucătorul să fie eliminat doar pentru această greșeală.

În handbal, fluierul pentru pași sau dublu dribling nu vine dintr-un truc ascuns: vine dintr-un moment precis, cel în care ai prins mingea și ai continuat altfel decât îți permite regula. Odată ce înveți să-l urmărești, fazele devin mai ușor de citit, pe teren și din tribună.

Acest articol are rol informativ. Regulile pot fi actualizate de organismele de specialitate; pentru interpretarea lor în joc, cere explicații unui antrenor calificat sau unui arbitru.