La un meci de hochei, o abatere poate lăsa echipa în inferioritate numerică, iar următoarele minute schimbă felul în care se joacă: una apără poarta, cealaltă caută spațiu pentru șut. Penalizările în hochei nu înseamnă însă mereu același lucru. Durata sancțiunii și momentul în care se dictează stabilesc câți jucători rămân pe gheață și cât timp poate profita adversarul.

Ce înseamnă jocul în superioritate numerică

În hocheiul pe gheață, o echipă are în mod obișnuit cinci jucători de câmp și un portar pe gheață. Când un jucător este trimis pe banca de penalizare pentru o abatere sancționată cu eliminare temporară, echipa lui pierde un jucător de câmp. Adversara are atunci superioritate numerică, numită și power play.

Superioritatea nu adaugă un jucător în plus peste formația normală a echipei care atacă. De regulă, ea păstrează cinci jucători de câmp, în timp ce adversara joacă în patru, în anumite situații, în trei. Diferența deschide culoare de pasare și obligă echipa aflată în inferioritate să acopere mai mult spațiu.

Se vede mai ales în zona de atac. Echipa cu avantaj mută pucul dintr-o parte în alta și încearcă să scoată apărătorii din poziție, apoi caută o pasă spre un coechipier liber pentru șut. Cealaltă formație strânge spațiile din fața porții și încearcă să respingă pucul cât mai departe. Un singur jucător lipsă poate schimba ritmul, dar nu garantează un gol.

Ce observăm des la fanii care urmăresc hocheiul pentru prima dată este confuzia dintre eliminarea unui jucător și eliminarea întregii echipe din joc. În multe cazuri, penalizarea este temporară: jucătorul stă pe bancă, iar echipa continuă partida în inferioritate până când expiră timpul sau se aplică regula relevantă pentru acel tip de sancțiune.

Cât durează penalizarea și când revine jucătorul

În regulile internaționale, o penalizare minoră durează, în mod obișnuit, două minute. Jucătorul sancționat nu poate reveni înainte de expirarea timpului, cu excepția situației în care echipa adversă marchează în timpul unei penalizări minore și sancțiunea se încheie conform regulilor aplicabile. Jucătorul care intră pe gheață poate fi un alt coleg, nu neapărat cel care a comis abaterea.

Aici apare o nuanță pe care merită s-o urmărești la televizor: nu toate penalizările se sting după un gol. O penalizare majoră, care durează de regulă cinci minute, nu se încheie doar fiindcă echipa aflată în superioritate a marcat. Avantajul numeric continuă până la expirarea timpului, dacă nu intervine o altă situație prevăzută de regulament. Detaliile pot varia în funcție de competiție și de regulamentul folosit.

Există și penalizări de zece minute pentru comportament necorespunzător. De regulă, jucătorul sancționat stă pe bancă, dar echipa poate înlocui imediat acel jucător și nu joacă automat în inferioritate pentru toată durata sancțiunii. Tocmai de aceea, simpla durată afișată pe tabelă nu îți spune singură câți oameni sunt pe gheață.

O eliminare de meci înseamnă că jucătorul nu mai poate continua partida. În funcție de sancțiunea dictată și de regulament, echipa poate fi nevoită să trimită un coechipier la banca de penalizare pentru a executa timpul aferent. Cu alte cuvinte, plecarea jucătorului din meci și inferioritatea numerică sunt legate de tipul penalizării, nu doar de faptul că arbitrul l-a eliminat.

De ce uneori echipa joacă în trei

O echipă nu este obligată să rămână la patru jucători de câmp dacă primește penalizări suplimentare. Dacă doi coechipieri sunt sancționați în același timp, formația poate coborî la trei jucători de câmp, iar adversara poate avea cinci. În jocul internațional, echipa nu coboară sub trei jucători de câmp din cauza penalizărilor obișnuite: sancțiunile suplimentare sunt amânate până când se eliberează un loc, conform procedurilor regulamentare.

Gândește-te la o fază de la finalul unei schimbări: un apărător pleacă la banca de penalizare, iar echipa lui trebuie să apere un atac prelungit în patru. Dacă intervine o a doua penalizare, situația devine și mai solicitantă. Trei jucători trebuie să blocheze șuturi, să urmărească adversarii și să găsească momentul potrivit pentru a degaja pucul, adică pentru a-l trimite departe de propria poartă.

Pe gheață, asta înseamnă de obicei mai puține riscuri cu pucul și schimbări de jucători atent sincronizate. O degajare reușită oferă câteva secunde pentru organizare, dar nu anulează penalizarea. Echipa aflată în superioritate trebuie să recupereze pucul și să revină în zona de atac.

Și portarul poate fi scos temporar pentru a introduce un jucător de câmp, de exemplu când echipa aflată în inferioritate întârzie aplicarea unei penalizări și adversara controlează pucul. Este o decizie tactică, nu o modificare a sancțiunii. Dacă adversarii recuperează pucul și au culoar liber spre poarta goală, riscul devine imediat evident.

Penalizarea întârziată și avantajul acordat de arbitru

Uneori, arbitrul semnalizează o penalizare, dar nu oprește imediat jocul. Se întâmplă când echipa care urmează să fie sancționată are pucul: oprirea ar avantaja-o, așa că jocul continuă până când acea formație preia controlul. Adversara poate scoate portarul și introduce un jucător de câmp în plus pentru a ataca, fiindcă fluierul ar trebui să oprească faza în momentul în care echipa sancționată controlează pucul.

Dacă echipa aflată în atac înscrie în această fază, arbitrul poate anula penalizarea minoră semnalizată, potrivit regulilor aplicabile. Penalizările majore și alte sancțiuni nu sunt anulate automat în același fel. De aceea, când vezi portarul ieșind de pe gheață și un jucător suplimentar intrând, uită-te la brațul ridicat al arbitrului: poate fi vorba despre o penalizare întârziată.

Mai multe sancțiuni pot începe sau se pot executa simultan, dar echipele nu ajung automat în inferioritate pentru orice penalizare dictată. Când jucători din ambele formații sunt sancționați în aceeași fază, arbitrii și cronometrorii aplică regulile privind penalizările coincidente și ordinea executării lor. Pe transmisiune, numărul de jucători de pe gheață și timpul afișat sunt indicii mai utile decât numărul total de minute anunțat.

Întrebări frecvente

Câți jucători de câmp pot rămâne pe gheață?

În mod obișnuit, o echipă poate ajunge la trei jucători de câmp din cauza penalizărilor temporare. Regulile prevăd cum se gestionează sancțiunile suplimentare, astfel încât formația să nu coboare sub acest prag în situația obișnuită.

Se termină orice penalizare când adversarul marchează?

Nu. O penalizare minoră se poate încheia după un gol al adversarului, în condițiile regulamentului. O penalizare majoră continuă, de regulă, chiar dacă echipa aflată în superioritate înscrie.

De ce iese portarul când echipa are o penalizare întârziată?

Dacă adversara controlează pucul, arbitrul poate lăsa faza să continue până la preluarea lui de către echipa sancționată. Portarul poate fi înlocuit cu un jucător de câmp pentru a mări presiunea ofensivă în acel interval.

La următorul meci, urmărește nu doar tabela, ci și câți jucători de câmp sunt pe gheață și ceasul penalizării. În hochei, acele detalii explică de ce o echipă se apără cu spatele la poartă, iar alta își pregătește atacul în jurul unui spațiu aparent mic.

Acest material are rol informativ. Regulile și aplicarea lor pot diferi între competiții; informațiile prezentate reflectă regulile generale ale hocheiului pe gheață la data redactării.